Filed under: Daily Intellectual Leaks
Din ciclul momente de inalta calitate:
[S. alergand dupa un tantar]
B. [Sprijinind blajin un scaun] Neaaa, n-are cum sa fie tantar. Frate, zboara prea repede. Clar ca e mutant, sau e high .
N-ati inteles? Nu conteaza, mie mi s-a parut foaaarte amuzant.
Pam-pam.
Filed under: Daily Intellectual Leaks
Eu si el.
Eu si el. O poveste epica ce merita spusa la gura sobei in mijlocul unei ierni viscolinde din tata in fiu in etc.
Eu si el. Nu mai e nimic de spus. Ma ameteste, imi provoaca furnicaturi pe caile nazale si o senzatie ciudata in stomac.
Eu si el, spray-ul de muste.
Ideea e asa: stateam eu in bucatarie, un loc epic unde nu exista internet, si nici cele tzanshpe milioane de pagini web care stau in calea implinirii mele intelectuale si spirituale. Pentru ca aici, pe aceste plaiuri mioritice, wireless este ca un ciocan de bronz in epoca de piatra. Adica lipseste cu desavarsire.
Si stateam eu asa, cu laptopul meu, lasandu-mi imaginatia sa curga precum un rau de lapte si miere in documentul word cu ceea ce va fi licenta mea, CAND…. o vad: mare, strasnic de carnoasa, cu dungi gri-maronii (sigur de la caca) si plina de par, la randul lui plin de caca. Asadar nu m-am putut abtine sa exclam brusc si cu cea mai desavarsita exaltare: ew!!
And the epic begins. Stau eu si cuget cu paiul in coltul gurii, precum Moromete in Poiana lui Iocan (paiul de la frappe, evident). Sa arunc cu toti adidasii si sandalele dupa ea pana o nimeresc? Sau sa plec de-acasa, poate? Pentru ca de fiecare data cand isi aseza piciorusele-i gingase pe o suprafata plana, sfidand gravitatia, vedeam cum se scurge un mic torent de caca. In my mind.
Atunci mi-a venit ea, ideea, si i-am spus pe un ton amenintator si taios: “not in MY kitchen, you shit-eating-and-despicably-filthy-fly-egg-on-my-food-pooping creature!” Si am scos spray-ul cu un gest amplu, dar calculat.
Ne-am privit ochi in ochi pentru o fractiune de secunda, si am inceput sa alerg dupa ea prin vasta bucatarie de bloc cu 8 etaje. Si-am dat cu spray, si-am dat, si-am dat, si-am dat, pret de 7 mari si 7 tari.
Dupa 30 de secunde mi-am dat seama ca bestia paroasa nu are nimic, iar eu incepusem sa vad mai multe muste decat erau. Ca era doar una (dar parea si mai mare de la caca, sunt sigura). Si atunci am luat si un adidas. Da-i cu spray, da-i cu adidasu’, da-i cu spray, da-i cu adidasu’.
Si cand era gafaiala in toi, poc! Pica magaoaia gramada intr-o baţaiala ciudata, de zici ca dansa pe tectonik. Si cu un gest plin de gratie am intins-o pe un metro patrat.
Pam-pam.
Si acum cine-o strange?
P.S. N-am putut sa ii fac poze de ameteala, dar am facut un desen 
