If everything's under control, you're going too slow.

Atunci poate fi acum

PentruCaPot — Mon, 22 Mar 2010 19:20:22 +0000

Ma simt in control. Desi am un vartej care imi suceste gandurile pe toate partile. TOATE gandurile. Simultan. Adica in acelasi timp… ai inteles, banuiesc. De fapt… nu e chiar un vartej. E ca si cum gandurile mele ar fi un teanc imens de foi scrise in graba pe ambele parti, cu doua degete de aer intre ele – cat sa distingi scrisul – toate miscandu-se pe o traiectorie, aparent, nedefinita. Imagineaza-ti cum ar fi…

Si mai imagineaza-ti cum ar fi sa le poti urmari si ghida pe toate in acelasi timp. Ai mai vrea ceva de la viata?

Each monday a serial rapist is born

PentruCaPot — Mon, 25 Jan 2010 07:29:55 +0000

Nutresc un sentiment profund de ura pentru ziua de luni. Ma revolta, ma adoarme , ma plictiseste, imi taie orice pofta de a deschide ochii dimineata. Mai ales la 8. Si de-a face orice. ORICE.

Ce nu s-a schimbat

PentruCaPot — Tue, 29 Dec 2009 09:56:28 +0000

Se pare ca nu prea sunt in tema cu anumite evocari artistice, cum ar fi “Colindul Manzului Sec” de Cristian Tudor Popescu. Din varii motive el, CTP, nu este personajul meu preferat (politic vorbind), dar a alcatuit acest teribil puhoi de sarcasm, ceea ce-i umple din stirbiturile aferente personalitatii sale.

Poem fals

Moş Crăciun, bătrânul tandru,

Sclerozat, cu paşii mici,

A venit şi anul asta

Ce-o mai căuta pe-aici?

Moş ţicnit şi singuratic

Ai răzbit tu prin nămeţi

Dar în sufletele noastre

Nu intra, că ai să-ngheţi

Iar mi-ai adus ceva ciurucuri

Vreun ursuleţ, vreo păpuşică chioară

Eşti incorigibil, bătrâne,

Ia zi, n-ai cumva o ţigară?

De fapt eşti un escroc patent

Mă amăgeşti mereu cu jucărele

Cu chipul mamei, cu un brad

Şi-mi iei un an întreg pe ele

Un an din viaţa mea de şoim

De şoim feroce şi sarcastic

Şoim împăiat visând la cer

Cu ochi rotunzi şi reci de plastic.

Moş Crăciun, bătrân nebun

Nu mai am nimic să-ţi spun

Am fost eu vreodată copil?

Şi-ar fi bine să mai ştii

La anu dacă mai vii

Te duc să stai cu tata, la azil.

Decembrie 1986

Disclaimer: acest post nu are nicidecum ca obiect diminuarea virtutilor lui Mos Craciun.

Mai multe informatii dupa publicitate

PentruCaPot — Thu, 10 Dec 2009 10:40:32 +0000

In urma rugamintii unui amic student pe meleaguri straine (si ca iminent student pe acele meleaguri), sa fac putina publicitate

“Eşti student român în străinătate? Absolvent român al unei universităţi de peste hotare? Sau tânăr român interesat să studieze în străinătate?

ÎNSCRIE-TE ÎN LIGA STUDENŢILOR ROMÂNI DIN STRĂINĂTATE (LSRS)!

http://www.lsrs.ro/register.php

Ca membru LSRS, ai acces gratuit la numeroase beneficii:

* Networking prin Forumul LSRS şi catalogul membrilor!

* Consultanţă juridică

* Info studii, inclusiv wiki.lsrs.ro şi Caravana LSRS!

* Participare la evenimentele LSRS din întreaga lume, inclusiv Congresul şi Gala LSRS (ianuarie 2010)

* O comunitate solidară şi puternică, de peste 1,700 de membri din peste 30 de ţări

* Reprezentare a intereselor şi drepturilor tale, prin proiecte ca echivalarea diplomelor sau joburilaorizont.ro

Pentru cei care doresc să revină în România după terminarea studiilor, LSRS doreşte să devină principalul promotor al întoarcerii acasă. Facilităm contacte cu angajatori din România şi, pe termen lung, contribuim cu expertiza noastră la dezvoltarea României, atât din mediul privat, cât şi din cel public.

ÎNSCRIE-TE ÎN LSRS ŞI TRIMITE ACEST MESAJ TUTUROR PRIETENILOR TĂI!

http://www.lsrs.ro/register.php

HAI SĂ DĂM MÂNĂ CU MÂNĂ! MERGEM ÎNAINTE, ÎMPREUNĂ!

Pentru detalii, scrie-ne la contact@lsrs.ro!

Ia pulsul Ligii şi pe Facebook http://www.facebook.com/#/group.php?gid=71008890244&ref=ts, blog.lsrs.ro, twitter şi mai ales www.lsrs.ro!

Vă mulţumim!

Echipa LSRS”

Revizuirea gradelor de comparatie

PentruCaPot — Mon, 07 Dec 2009 20:26:05 +0000

Pana acum ceva timp imi exprimam cu entuziasm speranta ca straiul de sarbatoare al Bucurestiului va fi ceva mai inspirat ca in anii trecuti. Sperante desarte si cu iz de naivitate . Si nici nu ma voi obosi sa-mi sustin declaratiile printr-un sir de argumente.

Ce e mai urat ca foamea provocata de criza? Magheru.

Ce e mai urat ca Magheru? ”Bradul” de la Universitate.

Ce e mai urat ca “bradul” de la Universitate? Salata de la Mega Image, poate.

A venit

PentruCaPot — Sun, 06 Dec 2009 23:15:43 +0000

… mosu’ si ne-a adus cioco in forma de praji pentru ca am fost cuminti. Cu urs. Si ren.

Din cate se observa renul si ursul nu au fost cuminti.

Din ciclul banc doo puncte

PentruCaPot — Mon, 23 Nov 2009 14:41:39 +0000

O babuta la cabina de vot, sta 15 minute, toata lumea o asteapta.

Iese baba si intreaba: Maica, “futu-va-n gura” se scrie legat sau despartit?

N-am, ma, n-am!

PentruCaPot — Sun, 22 Nov 2009 21:31:48 +0000

Ia sa va povestesc eu cu cum n-am. N-am votat, adica.

Si se face ca m-am trezit eu in zori de zi cu soarele in ochi, plina de entuziasm si deschisa spre miracolele si epifaniile ce avea sa-mi le aduca aceasta zi epica de duminica. Si m-am ridicat din pat plina de avant si m-am cufundat in rarunchii zilei. Pe la 2 m-am hotarat ca e momentul sa purced spre sectia de votare sa”make democracy work”, vorba aia. Si cum ma hotaram eu, mi-am dat seama cum nu mai pot vota oriunde cum am facut in anii precedenti (pentru necunoscatori, n-am adresa de domițil in orasul bucuriei). Dar vai! Cata dezinformare! Si apelez da prietenul Goagăl si descopar ca pot vota la 34 de sexctii “speciale”. Speșiăl indeed, I might say. Ma informez in contiuare, aflu ca s-a stat cam o ora la Coltea la coada si concluzionez ca e lejer.

Asa ca mi-am scos straiele de sarbatoare din punga cu naftalina, le-am imbracat si am pornit sa ma intalnesc cu oameni si sa purcedem cu totii intr-acolo cu gandul ca ne intoarcem acasa in vreo ora si punem de un Cluedo. Dar vai! Cata naivitate!

Ajungem la locul faptei si ne asezem la o coada care nu parea nici cum. Pentru ca, din nou, eram crunt dezinformate. Dupa o ora jumatate de mucuri de tigara si glumite triste la adresa zilei si a votului ce se profila semet in fata noastra am aflat. Am aflat pentru ca am ajuns la colt si am vazut adevarata amploare a situatiei: dupa colt, mai era un colt, si inca un colt. Si monumentala si artistic colorata coada serpuia gratios pe langa toate (am mentionat ca eram la COLTea, nu?)

Dupa cele aproape 2 ore, vine o tantitza si ne zice foarte indignata ca suntem cam multi (poate era un apropo subtil ca n-avem altceva mai bun de facut intr-o duminica insorita de noiembrie tarziu) si ar trebui sa orbecaim prin Bucuresti dupa alta sectie speciala. Indicatiile erau: pe strada Lipscani, in spate la TNB (?!), pentru ca nu e nimeni acolo. Cu toata viteza inainte, capitane, am zis cu inima oarecum stransa si plina de o ura desavarsit de oribil de neagra. Am lasat doi cetateni model sa ne tina coada si ne-am dus pe Lipscani pe langa Teatrul de Revista, sperand. Am incetat sa speram cand nu am gasit nimic. Intr-un final am aflat unde este locul miraculos si cam in trei sferturi de ora ne-am asezat cu totii la o alta coada. Am stat pret de vreo ora, o ora jumate si acolo si stupoare! Aici nu erau numai colturi, ci erau si usi! Colt, usa, camera, colt, usa, camera, colt, usa, camera, colt…. neant.

Si in timp ce contemplam cat de tare suge vointa alora de se lasa invinsi de o coada ce sta in calea implinirii lor democratice, mi-a venit mareata idee sa-mi bag pula si sa ma duc acasa. Ceea ce s-a si intamplat.

Am facut blatul pe 313, am traversat neregulamentar, am scuipat si impins pe scari o baba, batut o pisica si am ajuns in vastele si intortocheatele apartamente. Si da, pentru un finat apoteotic, sa nu uit epifania zilei: din cauza mea se duce Romania pe pula.

Drumuleț, drumuț drăguț (mă repet, știu)

PentruCaPot — Mon, 26 Oct 2009 12:19:00 +0000

Intotdeauna mi-a placut la nebunie sa merg cu trenul. Cu siguranta sentimental e strans legat de ideea de calatorie – asa ca nu prea conteaza daca e tren, masina sau autocar. Dar trenul e mai special. Intelegeti voi. Sau era mai special. Era mai special pana cand trenul Brasov-Bucuresti a inceput sa faca 3, iar mai apoi 4 ore. Inainte de acest moment crucial, treceam oarecum cu vederea conditiile precare pe care preamaritul CFR ni le ofera cu atata caldura si bunavointa. Deasemenea am trecut cu vederea ca trebuia sa si platim pentru conditiile mentionate. Okay. Vagoane slinoase, cu iz de posterioare nespalate cu lunile (care – ca sa vezi – au stat chiar unde imi odihnesc eu posteriorul), de tapiterii imbibate cu praf si alte microorganisme cu nume pe care nu le pot pronunta, care de obicei sunt dispersate inspre caile noastre respiratorii de caldura coclita, caracteristica atat verii cat si iernii. Pentru ca asa e in acceleratul CFR: ori mori de cald vara ori mori de cald iarna.

Nu as fi vrut sa mentionez lipsa prizelor, considerand existenta lor un capriciu. Dar acum ma simt fortata de imprejurari, intrucat mi s-a terminat bateria la laptop, si am inceput sa scriu pe un ambalaj de ciocolata. Cum ciocolata care a locuit in acest ambalaj s-a topit, pixul scrie din 2 in 5 litere (daca postul ajunge pe blog inseamna ca sunt un geniu al descifrarii).

Asa. Inainte ca trenul sa faca 3, respective 4 ore, toate astea erau atenuate de romantismul situatiei: stau, ma uit pe geam si ascult muzica. E singurul moment in care pot sa nu-mi aud gandurile. Dar de cand trenul face 3, respective 4 ore, nu numai ca gandurile mele sunt mai alerte, galagioase si pline de scenarii triviale, dar le aud si pe cele ale vecinilor de compartiment. Sa explic, zic: neuronul lor se plictiseste, el, singur singurel acolo, balanganit fiind de miscarea haotica a vagoanelor. Deoarece stapanii lui nu citeste (decat daca-i pitzipoanca din fata mea, care se culturalizeaza cu „Confesiunile unei iubarete”), ei prefera sa vorbeste pi mobil. Tot drumul. Despre orice. Si de la un neuron mic si balanganit bine intr-o cavitate asa mare, ma asteptam ca „orice-ul” sa fie mai limitat (acum scriu pe un bon de droguri. Ce?! Scrie „drugstor” pe el!). Dar nu e. (acum un tanar cu fata de psihopat care mananca grisine se holbeaza tamp la mine. Tanarul mananca grisine, nu psihopatul).

Of. Am uitat de unde am plecat. Am imbatranit de cand merg cu trenul asta. Hai cius, va anunt cand imi amintesc. Oricum se termina bonul de droguri si altul nu mai am.

Din ciclul

PentruCaPot — Tue, 18 Aug 2009 20:11:36 +0000

Din ciclul momente de inalta calitate:

[S. alergand dupa un tantar]

B. [Sprijinind blajin un scaun] Neaaa, n-are cum sa fie tantar. Frate, zboara prea repede. Clar ca e mutant, sau e high .

N-ati inteles? Nu conteaza, mie mi s-a parut foaaarte amuzant.

Pam-pam.